Îți simt durerea ca pe-o moarte de copaci,
Ca tălpile desculțe ce calcă peste scoici;
Obrajii tremur roșu de trandafiri și maci
Și mâinile ți-s calde, semn de alint de doici.
În colțul ochilor o lacrimă își face casă
Și parcă sunt mai verzi ca orișicând;
Sclipesc ca astrul în lumina deasă,
Tristețea ta mă sapă acum și într-un gând.
Te văd alene-n lenjerii vernil ce-s foșnitoare,
Cu trupul cufundat într-o saltea bătrână;
Se lasă noaptea tu te zgudui și te doare
Că singur te-am lăsat, o rugă în țărână...
Te uiți la cer și-aștepți să vină luna plină
Că știi cât de frumoasă îmi apărea în strai,
Eu stau în casa mea, în liniște deplină
Iubirea-mi pentru tine - aripi de stele, o ai.
vezi mai multe poezii de: Cornelia Cristea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.