Sub norii negri albăstrui,
Stăteam doar eu, o simplă fată,
Iar tu, atât de cizelat, la costum și cu cravată,
M-ai privit și mi-ai zâmbit,
Instant, fruntea ți s-a descrețit.
Cu pași repezi și flămânzi,
Ai pășit și m-ai ajuns;
M-ai privit și, parcă, din ochi m-ai sorbit,
Iar eu, doar o simplă fată,
Nu m-am împotrivit și te-am ascultat
Când șoapte suave mi-ai șoptit ușurat,
Iar cerul ne-a fost martor, înnegurat și rușinat,
La tot ce-am trăit, la tot ce s-a memorat.
Dar nu s-a vrut etern să fie,
Într-un final tu să dispari,
Acum cu pași lini și greoi
Și dorul meu strigând din apoi.
Sub ploaia aspră, ochii mei greoi,
Cad și ei tot la pământ,
Privând cum totul se sfărâmă,
Și cu speranța în gând șoptind
“Poate in alta viata vom fi noi,
Tu al meu, eu a ta, chiar cu suflet și cu trup ”
vezi mai multe poezii de: Petruța V.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.