- Stau semafoarele desculțe-n frig,
Ninge răzleț la câte-un colț de stradă,
Iar traficul, doar într-un singur sens,
Îl dirijează oameni de zăpadă.
Sub felinar dansează-un fulg pribeag,
Din difuzor se-aude o colindă,
Înham tăcut la sanie-un elan
Și mă privesc pe gheață ca-n oglindă.
Pornesc la drum, e lung pân’ la Sibiu,
Dar de Crăciun vom fi în Piața mică,
Eu și elanul, oameni de zăpadă,
Să-ți colindăm cu flori de levănțică.
- Poteci înzăpezite sub nămeţi,
Doar vântul se încumetă să spună
Poveşti de dor nebunilor drumeţi
Ce-şi spânzură fularele de lună
Şi-aleargă pe stradelele din burg
Legaţi la ochi, cu mâinile la spate,
Asemeni lor şi eu într-un amurg
O să te-aştept la poarta din cetate.
Nu, n-o să mă cunoşti de-atâta alb,
Dar voi lăsa o lacrimă să cadă
Pe tâmpla ta şi-atunci o să-nțelegi -
Sunt singura femeie de zăpadă.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
reverență, Gabriela...
nutzu (autor)
duminică, 11 decembrie 2016
mulțumim, mateut...
nutzu (autor)
duminică, 11 decembrie 2016
,,Nu, n-o să mă cunoşti de-atâta alb,
Dar voi lăsa o lacrimă să cadă
Pe tâmpla ta şi-atunci o să-nțelegi -
Sunt singura femeie de zăpadă.''....sublim!
Panait Gabriela
sâmbătă, 10 decembrie 2016
Poezie de mare sensibilitate,
versuri seducătoare.
mateut
sâmbătă, 10 decembrie 2016