Vad oameni cum plâng
Pe străzile vietii.
Si plopii le scutură
Amintiri din trecut.
Văd oameni bolnavi
Adânciți în reflecții
Îşi poartă pe umeri
Al vieții necaz.
Văd oameni şi oameni
Ca mine-i vedeți toți...
V-ați intrebat vreodată
Ce-i în sufletul lor?
Noi suntem acei oameni
Noi ne vedem pe noi
Atat de preocupați
De noi. Numai de noi.
vezi mai multe poezii de: claraz