OARE?
Inimioară, suflețel
ce mă fac Doamne cu el,
că iubesc de mă topesc.
Mă topesc, mă ofilesc,
ca floarea de dedițel,
inimioară, suflețel.
Oare, când mă lecuiesc,
lumea să n-o mai iubesc,
inimioară, suflețel?
Oare, ce ești suflețel,
oare, cât mai pătimesc,
oare, cum să dăinuiesc?
Actinie, om sau floare,
toți avem un rost sub soare,
lăsat de la Dumnezeu.
Alexandrina Spânu - SPERANȚE
vezi mai multe poezii de: spanualexandrina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.