OBSTACOLUL
Lui îi plăcea să sară obstacole,
Cât mai numeroase şi grele;
Îl vedeai plutind peste ele
Ca un balerin la spectacole.
Nu toţi oamenii par gazele ...
Pentru unii salturile sunt miracole;
El râdea ca de false oracole
Şi, sărind, le sfida pe Iele.
Într-o zi a greşit însă un şvung
Şi s-a prăvălit cât era de lung
În băltoaca mulţimii, murdară.
Căzătura nu l-a durut, nu l-a strâns,
Dar copilul nu s-a mai oprit din plâns
Şi niciodată nu a mai putut să sară.
vezi mai multe poezii de: Vasile Cornel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.