Mereu vor fi comoara sufletului tău,
Bune, mai puțin bune, ușoare ca raza soarelui
Grele ca piatra de fântână, ocrotește-ți amintirile,
Nu te mai lupta pentru omul fără de trecut.
Lasă amintirile să te bucure la tristețea zilei
De azi și de mâine, nu le alunga cu toiagul în mână
Ca pe niște dușmani înrăiți.
Cum să trăim într-o lume fără de trecut ,
Cum să ne pierdem dragostea,
Durerea.
Lasă-le să-ți mângâie sufletul ca pana din vis,
Când te văd numai pietrele și te huiduie câinii,
Și te strânge nodul în gât, amintirile, sunt singureli
Ce mai alină suspinul singuratic.
Și cheamă speranța la masa durerii
Și strigă dorința în patul iubirii,
Și se luptă și ea cum poate săraca amintire.
vezi mai multe poezii de: mmitea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.