Maşina îşi făcea drum printre picurii de ploaie,
Iar ei o loveau greu şi abuziv.
Lacrimile din cer îi curgeau p-obraz şiroaie,
Şi-L priveam apăsător, cu aer meditativ.
Ştergătoarele porneau în vuiet,
Dar mereu lăsau o urmă,
Cum e-afară e şi-n suflet,
Parcă mă încearc-un zâmbet...
Noapte albă, stele negre,
Vise multe şi mărunte,
Drumu-i ocean de durere,
Oameni mulţi, Nimeni, chiar sute.
Pâlpâie un bec, se arde.
Se ard inimile-n ploaie,
Dansează în cercuri hiade,
Dau aburul la o parte, poate, poate...
vezi mai multe poezii de: LarisaBalan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Iti multumesc Alex!
LarisaBalan (autor)
duminică, 22 februarie 2015
Felicitari pentru munca depusa Larisa Balan!
alex
sâmbătă, 21 februarie 2015