Odă tăcerii
...
Tăcere tu, ce porți în tine
Minunea vorbelor divine,
Îmi dai atâta-nțelepciune
Să știu ce și când voi spune!
...
Tăcere tu, cu glasu-ți mut,
Pe care cu drag îl ascult,
Unde-s mulți e vorbă multă
Toți vorbesc, nimeni n-ascultă,
Doar eu, gândindu-mă la tine,
S-aud vorbele-ți divine,
Privind în jur, rămân tăcut!
...
Tu-mi dai gându-acela bun,
Ca un sfat, ca o-ndrumare,
În orice împrejurare
Să știu când și ce să spun!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.