Oglinda mea - Liliana Trif & Ioan Grigoraș
Poezie adăugată de: nutzu

    sâmbătă, 28 iulie 2018

„Bărbatul fără femeie este ca oglinda în care nimeni nu priveşte. Femeia fără bărbat este imaginea care nu-şi găseşte oglinda.” Kazimierz Matan

- Sunt eu, iubire, vino, să-mi deschizi,
Am îngheţat de-atâta aşteptare
Pe pragul unei veri ce s-a sfârşit
La fel de brusc. E pură întâmplare

Că bat la uşa toamnelor de-acum...
Sunt eu, întârziata ta nebună,
Cu pașii-nsângerați de-atâta drum,
Sunt prima pământeană de pe Lună.

Nu-ţi fie teamă, ştiu c-am absentat,
Dar vin ca să rămân... Te rog, deschide!
Tu eşti oglinda-n care-o să m-ascund
De mine, ca un vers între selide.

- Sunt eu, iubire, vreau să descifrez
Mesajul tău şi-al trupului subţire,
Întârziind letal pe un reper
Să las fiinţa ta să mă inspire,

Când gust din mustul strugurilor copți...
Ce dacă toamna bântuie pe stradă?
Voi preschimba şi zilele în nopţi
Și tot aici vei fi. Prima zăpadă

Te va găsi cu mine prin poveşti,
Lunatico, de vrei îţi sunt oglindă
Să îţi arăt cât de frumoasă eşti
Şi dulce ca refrenul din colindă.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș



vezi mai multe poezii de: nutzu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.