Peste câmp la Ogrădeasa
Iar mi-arunc a mea privire
Pe-o cărare-n vânt— aleasa
Ce-mi răsare-n amintire
Pe acolo-am pășunat
Turma-ntreagă de mioare
Unde norii-n cap se bat
Când sunt nori și nu e soare
Ogrădeasa loc bătut
În a mea copilărie
Niciodată n-am știut
Că vei fi pe-a mea hârtie
Ogrădeasa-n vara caldă
Spic de rouă și de vânt
Mi-a fost dat ochi-mi să vadă
Chipul tău și-al tău pământ
Un tău era atunci în floare
Cu pipirig pe lângă mal
Și oile ce pe cărare
Pășteau cu ochii sus pe deal
Cu fire verzi tot pipirigul
Căta văzduhu să-l străpungă
Sorbind cu ochii gingași cerul
Mai sus spre nouri să ajungă
Culoarea cerului juca
În picurii striviți de rouă
Și-n pipirigul ce zbura
Tăind privirile-amândouă
15-12-2015 Mănăștur
vezi mai multe poezii de: Ioan Daniel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Am citit cu drag randurile de mai sus!
cristi
sâmbătă, 19 decembrie 2015