ONIRICUL
Ascultaţi alunecarea metaforelor:
Pare foşnetul gheţurilor pe Atlantic,
Pare uruitul războiului antic,
Şoapta legănării pe umeri a amforelor.
Ascultaţi îndoielnicul lui cantic,
Ca hora dezlănţuită a orelor!
Pare dansul sifonoforelor
Şi geamătul Universului Dantic.
Nevoia de a-l înţelege vă chinue,
Ca un şarpe la sân se însinue,
Gândul plezneşte de strădanii sălbatice.
La sfârşit, discursul rămâne indescifrabil,
Dar neînţelesul a devenit agreabil,
Ca pielea unei femei fluşturatice.
vezi mai multe poezii de: Vasile Cornel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
De ce „însinue”? chinue?
Adina Speranta
joi, 18 mai 2023