OPERA
Artistul iese pe sub poarta-nnaltă
Cu un scalpel în mână, dârz şi mut;
Priveşte demn, acum satisfăcut,
Cu un gest ferm opera terminată:
E-un bloc de marmur cald ca un sărut,
Fin cizelat, cu mângîieri de daltă;
Atât de vie, carnea parcă-i saltă
La adierea vântului bătut....
Beţivul vine drept printr-un nămol,
O vede albă şi îi dă ocol,
Parc-o admiră în a lunii rază;
Se-apropie de ea, se depărtează,
Şi neînţelegand nici formă, nici simbol,
Inmiresmat asupra-i ... urinează.
vezi mai multe poezii de: Vasile Cornel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.