Orașul de plastic
Săracii din urbe s-au adunat să se certe
Pentru că nu au case în care să locuiască. Vând casă,
Le spuse el, nu una, un oraş! .. Unde-i băiete?...
În geamantanul ăsta !... Aşadar lor de el nu le mai pasă.
"Am muncit ani întregi pe îndelete;
Dintr-un fir de oţel, plastic şi mătasă,
Ţesut pe o reţetă de mine înţeleasă,
Am construit un oraş compresibil, ca un burete.
Vouă vi-l dau pe nimic, că sunteţi sărmani!
Numai să-l umpleţi cu aerul din geamantan
Şi veţi putea locui cu toţii într-însul. Dacă ...
Vreţi!"... Ei însă nu-l mai aud, preocupaţi cum sânt.
Bogatul între timp trece meditând,
Scoate punga cu galbeni, i-o dă, ia geamantanul şi pleacă.
vezi mai multe poezii de: Vasile Cornel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.