ORFEU
Ea era pentru tine priveliştea şi zarea,
Cununa de flori tandre, roua şi firmamentul,
Divanul de poveste, Vestul şi Orientul,
Cântecul în surdină, orchestra şi visarea.
Ea era tot parfumul, culoarea şi accentul,
Furtuna şi delirul, neliniştea şi marea,
Crepusculul şi zorii, clipa şi depărtarea,
Singură pentru tine semnifica prezentul.
Şi-atunci când ai pierdut-o, luată pe sus de Hades,
Cu ea în noapte-adâncă stele s-au scufundatu,
Soarele tău rămas-a în umbră împlântatu ...
Cântările din lira-ţi zadarnic disperate-s;
Tu, care ai pierdut totul, nu privi îndărăt,
Priveşte înainte, vei redobândi tot !... 01 11 1975
vezi mai multe poezii de: Vasile Cornel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.