Originea inimii mele
Adăugat de: Ella Viorela

CAPITOLUL 7

Maggie Farow pregătea cina așteptându-și soțul să se întoarcă de la muncă. Era o bucătăreasă desăvârșită .Din puține ingrediente făcea mâncarea gustoasă.
A învățat pe parcursul vieții să se descurce cu puțin , era o fire cumpătată și foarte îndemânatecă în tot ceea ce făcea.Cu pricepere și multă dăruire, amesteca în cratița care fierbea , răspândind în jur arome care ademeneau papilele gustative.
Din când în cãnd mai privea pe geam, sperând să îl vadă venind pe Michael al ei, pe care îl iubea nespus .
În sfârșit îl zărește.Venea încet și i se părea că aduce ceva pe brațe , ce semăna a fi un trup de om.
Se șterse cu dosul mâinii la ochi,crezând că vederea-i joacă feste.Îi ieși în întâmpinare,dar în loc să îl întâmpine drăgăstos îi vorbi pe un ton răutăcios:
- Ce faci omule,aduni toți vagabonzii răniți de pe stradă?
- Taci femeie! Ce ai fi vrut să fac? Nu vezi că e rănit?
- Văd.De ce n-ai chemat poliția sau ambulanța?
- Am rămas fără baterie în telefon.
- Și acum ce intenționezi să faci?
- Îl îngrijim până își revine.
- Dacă nu își revine ?!
- Nu îți face griji , totul va fi bine!
Calmul lui Michael o enerva la culme pe Maggie.
- Fă ce vrei , numai să nu o încurci , să ți se pună ție în spate faptele altora.
Michael cugetă îndelung și îi dădea dreptate soției.Acum fapta era făcută , nu-i rămânea decât să-i oblojească rănile cum știa el mai bine și să se roage ca tânărul să își revină.
Îl dezbrăcă și îi dezinfectară rănile. După haine a constatat că provenea dintr-o familie înstărită,care căzuse victimă unui jaf , pentru că nu avea nimic asupra lui.
Îl așeză pe pat și plecă spre bucătărie.
- Mmmm , ce a pregătit soțioara mea bun?
Maggie îi puse tăcută mâncarea pe masă.
- Hai nu fi supărată iubito! Nu îmi mai arunca privirea aia plină de reproșuri,te rog!
- Omul bun e nebun ,știai?
- Nu puteam să îl las acolo la voia întâmplării !
- Samaritean milostiv ce ești tu!
- Nu mai fi ironică!
- Dar de Jason al nostru de ce nu a avut milă nimeni?
- Așa a fost să fie iubito,resemnează-te!
- Nu pot! Dacă în seara aia fatidică nu îl lăsam să se ducă în club, era viu acum !
- Gata scumpo,ce a fost a fost! Hai să ne trăim prezentul ,de dragul lui Jack !
Maggie izbucni în hohote de plâns.
- Jack , sărmanul meu fiu , niciodată nu își va reveni din trauma asta!
- Să sperăm într-un miracol ,nu deznădăjdui !
- Ce miracol ? Cine mai poate face miracole acolo unde nici doctorii nu au fost în stare de nimic ?
- Nu știu draga mea , timpul va decide.
Michael se ridică de la masă.
- Mă duc să îl hrănesc pe Jack ,trec să văd ce îmi face oaspetele leșinat și revin !
- Bine.
Jack stătea cu fața la geam, cu brațele întinse dorind să cuprindă cerul ce nu se îndura să îi aducă fratele geamăn înapoi . Împietrirea cincinală l-a desprins definitiv de realitate . Un ecou surd, transfug între zi și noapte cerea o întoarcere în timp , o reconstituire a clipei ,o retrocedare a iubirii fraterne .
Michael îl hrăni , îl așeză în pat , îl pupă pe frunte și ieși din cameră.
Intră dincolo , rănitul nu dădea nici un semn de viață . Se apropie de el ,controlându-i pulsul . Se pare că trăia.
Îi umeziră buzele cu apă și ieși din cameră.
În imaginația hazlie, se vedea ca un vraci indian ce vindeca rănile trupești cu leacuri numai de el știute .
Gânditor, se îndreptă spre dormitor.
- Oare cum se vor termina toate astea?
O întrebare fără răspuns menită să îl neliniștească , pe care doar zorii o mai puteau lămuri


Distribuie:

  • Facebook
  • Twitter





Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.