Originea inimii mele
Adăugat de: Ella Viorela

CAPITOLUL 8

O umbră se apropie de patul pe care zăcea inconștient Ryan.Își întinse brațele de humă,cuprinzându-l într-o strânsoare rece .

Un cor desprins dintre două emisfere striga :

- Pleacă , pleacă ! Locul tău nu e aici ! Pe pământ cineva are nevoie de tine !

Apoi umbra îl zgâlțâi cu putere dorind să scuture amețeala morții . Își puse capul fantomatic pe pieptul lui ascultând gongul reînvierii ,apoi cu glas ferm zise :

- Trezește - te ! Am nevoie de tine în viață ! Nu- i momentul să - mi putrezești aici !

Cu o sărutare de gheață îi electriză pieptul accelerându - i pulsul .

Ryan deschise ochii, încercă să se ridice . O durere ascuțită îi sfredelea întreg corpul ,toate oasele parcă îi erau rupte. Se întinse în patul moale din nou , simțindu - se sleit de puteri . Rând pe rând mintea derulă șirul evenimentelor . Știa ce caută și că a fost jefuit . Nu mai avea nimic, dar acum era în siguranță , cineva îl salvase .

Era în viață . Cineva anume îl voia în viață ,cineva de dincolo de vămile văzduhului Era donatorul lui , el îi încredințase tacit o misiune .

- Care o fi aceea ? Oricare ar fi ea trebuia să o descopere și să o îndeplinească .

I se făcuse sete și simțea nevoia să meargă la baie. Se ridică încet căutând un pahar cu apă . Fără să vrea se uită în direcția geamului .O bufniță cu ochi mari și sticloși îi aruncă o ocheadă, apoi își luă zborul. Fiori reci îi străbăteau trupul . Ignorând frica ce îl stăpânea , ieși cu greu din cameră , încercând să dibuiască baia din locuința străină .

Se opri lângă o ușă pe sub care se vedea lumina aprinsă și se auzeau zgomote. Un strigăt sfâșietor îi făcu inima să se oprească din bătăile ei .

- Nu mă părăsi frate! Am nevoie de tine ! Vino înapoi !

Fără să mai stea pe gânduri deschise ușa .

Se apropie de tânărul care era agitat și ținea în mâini o fotografie.

- Sunt aici frate ! Îți voi fi mereu alături !

Cu blândețe în glas îi tot repeta asta , mângâindu - l ca să îl liniștească .

Îl îmbrățișă cu atâta căldură încât nu ar fi vrut să îi dea drumul niciodată . O legătură afectivă mai presus de rațiune , pe care mintea nu o putea pricepe încă , venea în întâmpinarea celuilalt dorindu- și cu tot dinadinsul să îl țină aproape de el , să îi readucă seninătatea pe chip și pacea în sufletul răvășit .

Îl legăna ca pe un copil , până acesta adormi în brațele lui . Nu îi mai păsa de durere , era inexistentă .Îl așeză cu grijă în pat învelindu - l cu un pled .

Îl privi atent . Avea în jur de douăzeci și patru sau douăzeci și cinci de ani și din cauza unei traume era închis în lumea lui , goală și sinistră ce se lega de amintirea fratelui care probabil murise .

- Cum să fac să rămân aici lângă ființa asta neajutorată ,când eu am altceva de făcut? se întreba Ryan în gând.

- Poate atenția ,protecția și afecțiunea unui frate îl vor face să-și revină ! M- aș putea preface fratele lui pentru o vreme !

Ieşi tiptil din camera în care era prizonier, un matur ce nu reușea șă accepte imensa pierdere .
Ajuns din nou în odăița lui, se așeză în pat încercând să - și organizeze programul din agenda gândurilor .


Distribuie:

  • Facebook
  • Twitter





Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.