Orizont pierdut
...
Și ești sărman și iarăși îți e foame,
Aștepți acum să se facă noapte,
Să cauți în gunoi când orașul doarme,
Un colț de pâine și un strop de lapte!
...
Dar știi deja că nu găsești mereu
Tot mai puțin oamenii aruncă,
În lumea tot mai fără Dumnezeu,
Tot mai puțini sunt cei care mănâncă!
...
De patru zile în fiecare seară
Cauți prin gunoaie alimente,
Stomacul nu-ncetează să te doară,
Dar vrei mâncare, nu medicamente!
...
Mai venea câteodată o bătrână
Și mai dădea sărmanilor pomană,
Dar s-a dus, ieri s-a făcut o lună,
Nu mai are cine s-aducă niște hrană!
...
Privești în jur, nu-ți arde de odihnă,
Stomacul arde, doare tot mai tare,
Ființa toată strigă, vrea mâncare,
Ai obosit de-atâta căutare
Și vei muri în lumea care moare
Tot mai lipsită de hrană și lumină!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.