Traducere de Octavian Cocoş
O ceaţă albă-n pânze se loveşte,
O lună-n cerul iernii îngheţat,
Ca ochiul unui leu înfuriat,
Din coama neagră a norilor luceşte.
Timonierul cârma o veghează,
O umbră-n beznă, mut şi-nfofolit; –
Pistoane de oţel, în ritm grăbit,
Sub punte bat, motorul greu oftează.
Furtuna s-a oprit, dar duşmănoasă
A agitat cupola de opal
Şi firele de spumă galben pal
Plutesc pe valuri ca dantela roasă.
vezi mai multe poezii de: Oscar Wilde