OZN
...
Fumam...
Și am văzut pe cer,
Un obiect ciudat plin de mister
Și neputând de fapt să spun ce e
Am intuit că e un OZN!
...
Ce norocos am fost și ce deștept,
Că m-am decis privirea să-mi îndrept,
Spre cerul nopții-aprins de mii de stele,
Să văd un OZN mișcându-se prin ele!
..
Am aruncat țigara imediat,
În caz că voi fi de ăștia contactat
Cu extratereștrii nu e de glumit
Că vin dintr-un adânc de infinit,
Și pot să fie neam de vânători,
Cum am văzut prin filme, predatori
Și poate vin doar după fumători,
Crezînd că fumul nostru de țigară,
Ajunge pân-la ei și îi omoară!
...
Însă oricât de tare eu m-am concentrat
Și creierul, oricât l-am încordat,
OZN-ul deodată a plecat.
Într-o secundă nu s-a mai văzut,
Ca prin farmec, a și dispărut,
Neremarcând terestra mea prezență!
...
Dezamăgit de-a lor indiferență,
Am căutat țigara aruncată
Și am găsit-o, aproape consumată.
Plin de ciudă, am fumat-o toată,
Suflând spre stele cel mai falnic nor
Sperând s-ajungă pe planeta lor!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.