Traducere de Octavian Cocoş
Poate-mi fac rană, dar nu curge sânge,
pentru o rază răsărind din tine,
că-n miez de junglă apa mă reţine:
cu tot cu cer o ploaie deasă plânge.
Şi-atunci m-ating pe inima plouată,
acolo unde-a fost a ta privire,
în acel spaţiu plin de chinuire
şi-o şoaptă sumbră imediat răzbate:
Cine-i acolo? Fără nume însă
erau frunzişul, apa înfiorată
în miezul junglei, surdă, pe cărare,
şi am ştiut că am o rană-ascunsă
şi îmi vorbeau doar noaptea întunecată
sărutul ploii, umbra târâtoare.
vezi mai multe poezii de: Pablo Neruda
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.