Traducere de Octavian Cocoş
Ah, ce bine-i, iubito, să te simt lângă mine
când în noapte visezi nevăzută, serioasă,
iar eu stau şi descurc şi dureri şi angoasă,
o reţea încâlcită care într-însa mă ţine.
Rătăcit în visare al tău suflet pluteşte
lăsând trupul deoparte, care-n tihnă respiră,
nu mă vede, dar visul negreşit mi-l inspiră,
ca o plantă ce-n umbră se ascunde şi creşte.
Dreaptă stai, însă altfel te arăţi dimineţii;
din hotarele care sunt în noapte pierdute,
din fiinţa şi vidul care-n noi se-mpreună
ceva tot mai rămâne, o lumină a vieţii,
parc-al umbrei sigiliu ar marca pe tăcute
creaturile sale cu văpaia cea bună.
vezi mai multe poezii de: Pablo Neruda
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.