De-atâtea ori la Tine vin
Când obosit sunt.. şi înfrânt
Eu cad! Şi-n suflet greu suspin
Şi umblu numai sângerând...
Iubirea Ta îmi dă puteri
Şi-mi leagă rănile, duios
Şi nu mai simt deloc dureri
Când mângâierea e Hristos..
Îmi dă puteri iarăşi să zbor
Spre zarea de lumină...
Şi-atunci uit cel mai greu fior
Din lacrimi şi din tină...
De-atâtea ori la Tine vin
Părinte-al Îndurării,
Să beau din Harul Tău, Divin,
Să nu mai simt în piept suspin,
Doar Pacea, topind norii...
16.02.2016
vezi mai multe poezii de: danab
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
multumesc pentru cuvintele voastre!
ma bucur daca va place ceea ce postez eu pe aici..:)
cu drag,
danab (autor)
joi, 18 februarie 2016
"Doar pacea, topind norii"...
Ce frumos, Dana !...
Cu drag,
mirimirela
miercuri, 17 februarie 2016
Respect la rându-mi pentru poeziile tale cu tematică religioasă.
Cu drag
ALapis
miercuri, 17 februarie 2016
asa este Duverna..multumesc pentru cuvintele d-stra.
ma bucur A.J ca ti-a placut poezia..multumesc,
cu drag,
danab (autor)
miercuri, 17 februarie 2016
O poezie adanca ce mi-a placut mult
A.J.
miercuri, 17 februarie 2016
Nimic nu poate fi mai de preţ în ochii lui Dumnezeu, decât întoarcerea la El, Singurul, care poate oferi pacea şi liniştea sufletului îndurerat!
Cu tot respectul şi toată stima!
Duverna
miercuri, 17 februarie 2016