Sunt o pacoste, căci altceva nu știu să fiu,
Când lovituri veneau și încasam disprețul,
Crezând că în iubire, voi păși cu dreptul
Acum străin mi-e totul, până și prezentul.
Te-apropii de mine, eu mârâi sălbatic
Privind agresiv, tu vrei să lovești!
Zburlindu-mi blana de lup singuratic,
Stai departe de mine, de vrei să trăiești,
Nu m-atinge frumoaso, ține mâna departe
Ca tine și altele, au încercat rând pe rând
Sunt doar o epavă eșuată în noapte
Când curenții iubirii, m-au aruncat între stânci
Mi-e spartă carena, de tristețe mă umplu,
Catargele falnice, astăzi îmi zac în ruină,
Un far fantomatic m-ademenea cu lumină
Și eu matelotul spre sfârșit navigând,
Stai departe femeie, atât îți mai zic
Ține-ți minciunile tăioase în teacă,
Eu nu hoinăresc ceva așteptând
Doar las răbdător vremea să treacă.
Nu-s înger, nici demon, doar spirit hoinar
Călător singuratic, prin lumi în ruină.
vezi mai multe poezii de: AlinD
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.