PAIAŢA
Ce vajnic am plecat la bătălie,
Strălucitoare, proaspăt colorată,
Cu aer tonigen bine umflată,
Cu capul sus precum o păpădie.
Apoi veniră ghionturi şi paradă,
Ofense şi ocări de băcănie,
Şi lupte mici şi mari, cin’ le mai ştie,
Şi îndrăzneli, şi oboseli, şi sfadă ...
Încet, încet provizia se pierde;
Dar tot mai am eu capul sus, se vede,
Căci toţi se-mpiedică în drumul lor de mine.
În fine, sunt acum cârpă de glod;
Sucită la pământ, nu mă mai văd.
Se şterg de praf pe haina mea...E bine.
vezi mai multe poezii de: Vasile Cornel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.