La circ
surâsul mi l-am scos cu grijă
din batista înnodată
strâns
şi mi l-am furişat
discret
în colţurile gurii
nici nu mai ştiu când
şi cum
poate când clownul
schimbător de culori
poate când caii
ponegriţi şi supuşi
poate când leii
de doi bani
poate când bucata aia de pâine
mucegăită
poate când afurisita aia de lacrimă
surâsul mi-a alunecat
pe bărbie
icnind
bezmetic
s-a prăbuşit în gol
şi a pătruns cu zgomot sec
sub dalele de piatră
când l-am scos
îşi lăsase scârbit
colţurile în jos
atârnânde
ca nişte babe fleşcăite
de rugină
şi-a rânjit.
vezi mai multe poezii de: Lucia Eniu