Slăvesc a norilor psaltire,
Și-l văd pe David, rege printre nebuni,
Cu trâmbița la gură și c-o tobă a ei soră,
În turmă se-mpreună a mielușeilor lână.
Părul moale ca-o dragoste în păpădii,
Ochii plânși în bleu zugrăviți,
Toate în noaptea neagră ca-o vie se avântă,
Precum strugurii în taifun de vânt.
Porumbei și licurici cu coroană
Și colaci în orașul cu fantome,
Cheamă la marea adunare toate ciorile
Din cuiburi și pe cele speriate de păpuși umplute cu paie.
Oamenii împăiați cu zdrențe, regelui
Îi toarnă must, într-o cană de pământ,
Cu tortițe mici din frunze;
David soarbe ca un șarpe încolăcit.
Fericit sunt, Doamne, azi,
Am și capre și răgaz, am fotoliu și trei
Feți cu stea de argint în frunte,
Dragostea precum cojoace sobă mi-e cu
Gură rece.
vezi mai multe poezii de: Caraban Bogdana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.