PĂPUȘILE DE IUTĂ
autor Nicolae Nistor
Privea vitrina cu păpuși imaginare
legănate în nopțile de singurătate
când spaimele de copil
ascund alte spaime…
Muzică tristă, viață de noapte,
filmul acela ce rulează continuu,
aceiași stație unde coboară o femeie
ce privește vitrina cu păpuși despuiate…
Cocheta femeie leșină pe stradă
când vede plângând o păpușă de iută.
vezi mai multe poezii de: nicolae nistor
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Nu m-am supărat stai liniștită!
nicolae nistor (autor)
luni, 02 iulie 2018
Am înțeles... M-am "jucat" puțin cu ideea păpușilor de iută! Atât! Sper că nu v-am supărat... Departe de mine gândul de a supăra pe cineva! Numai bine vă doresc!
Ina M.
duminică, 01 iulie 2018
Ina M. Mesajul meu este altul în acest poem! Mulțumesc!
nicolae nistor (autor)
duminică, 01 iulie 2018
Păpuși de iută cu ac înfipt în glezne,
În inimă poate ar fi mai lesne
De înțeles de ce sunt chinuite...
Cândva ele-au iubit și-au fost iubite!
Păpuși de iută-ascunse prin vitrine
Sau pe sub prăfuitele cortine
S-au resemnat cu soarta lor cumplită...
Nu mai sunt pentru nimeni o ispită!
Și dacă vreo cucoană le găsește,
Privirea cu reproș le învelește
Și-atunci se-aruncă-n hăul conștiinței...
Se sinucid pe-altarul neputinței!
Ina M.
vineri, 29 iunie 2018