Parcarea
…
Dac-auziți cumva cum c-am murit,
Nu credeți, nu veniți la-nmormântare
Doar mi-am lăsat mașina-ntr-o parcare
Și am pornit în zbor spre infinit.
…
Mă duc spre alt tărâm necunoscut.
Călător pierdut prin veșnicie,
Să pun pe-alocuri câte-un început
Un alt izvor mustind de apă vie.
…
Moartea-i doar așa, o poartă mare
Ce se deshide larg către lumină,
Nu plângeți dar, sufletul nu moare,
Să-mi presărați cu flori locul de parcare,
Unde mi-ați pus vechea mea mașină.
Și tot acolo, să-mi așezați o cruce
Pe care scrieți o singură urare:
Somn ușor și fie-ți somnul dulce!
…
Deși nu dorm, să știți, dar e plăcut,
Să plec de-aici la suflet împăcat,
Știind că am trăit cum am putut,
Mulțumit că voi nu m-ați uitat.
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.