Parfumul eternității
...
Iar de-oi pleca,
Aș mai rămâne
Un soare-apune
Aș mai vedea.
..
Câteva flori
De iasomie,
Și adieri dintre nori
Să mă adie.
...
Adierile-adânci
Ce mișcă frunzele
Pădurilor verzi
Norii și pânzele
Cărărilor lungi
Ce ies din zăpezi.
..
Iar pe-acest drum
Pe care-am pornit
Să simt la sfârșit
Odată trezit,
Parfum de salcâm
În eternul acum.
...
Și să nu doară,
căderi de zăpezi
pe-o rătăcire
a vântului, pală!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu