Azi vă privesc și-mi vine a plânge
Trecut-au anii peste voi
Și simt cum inima se frânge,
Căci vă iubesc pe amândoi.
Vă văd de fiecare dată
Cum încercați să îmi zâmbiți
Să-mi faceți ziua minunată
Și să fim iarăși fericiți.
Însă deși gura zâmbește
În ochi lumina vi s-a stins
Și-un întuneric crește, crește
Și o răceală v-a cuprins.
Eu mă prefac că nu-mi dau seama
Apoi încep să povestesc
Dar simt cum mă cuprinde teama -
Mâine când vin, vă mai găsesc?
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.