Și eu tot astfel sunt, ca dimineața,
Când din văzduh lumina te-mpresoară.
Văpăile, când ard întâia oară
Topesc nepotrivirile și gheața.
Scăldat în roua deasă de pe stânci
Devin Icar înconjurat de gânduri.
Să nu mă-nchid uitare între scânduri
Urc scara spre eternități, pe brânci!
Numaidecât mă-ntâmpină bucăți
Din zborul către alte constelații
Mi se plătește creșterea în rații
Și în felii de noi infirmități.
În buzunar mi-am pus vreo două vise
La vama clipei să le las discret.
Am dat din mine flori și nu regret
Mi-am terminat romanțele nescrise.
Tot ce-am pierdut consider mângâiere.
Vând la bucată anotimpul dus
Și cumpăr în angrou iubiri ce nu-s
Dar pun pariu pe-o zi de înviere.
vezi mai multe poezii de: nichodin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.