cine să vadă lemnele cerului
cum scapără licurici de speranțe?
cine să suie pe scara de foc fără
a se teme că aceasta se va prăbuși?
nu, cuiele nu sunt putrede, au putrezit
doar scamele când se uscau lacrimile
pe pernă
cine să numere nămeții și să aibă grijă
ca forma lor să rămâie cea inițială?
găinile sunt primele care trezesc
diminețile
cine ne sunt stăpânii?
atunci când știm că stăpânirea ne este
pulsul
cui să slujească vorbele când
spălăm cu ele vântul ca să dezinfectăm
corzile vocale
numa cine este poezie cunoaște
rădăcina cuvântului și putrezirea
stelelor de peste el
vezi mai multe poezii de: Caraban Bogdana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.