suntem apa ce roșește tăvile cu cești de
argint coloidal anhidru stearat în această respirație naturală alunecând pe solzii
galbeni trandafirii morți albe-albăstrui găuri solare pleoape ca niște faruri stopuri de lumini și umbre focuri slobode ce se-nalță printre acele oglinzi pietrificate artificii de lapte cu globule smântânoase
răscruce ce pansează răni grave cu tatuaje pe glezne îndrăgostite
suntem balade de pământ și tremur zvâcnind prin portaluri de fluvii aburi de ploaie nădușit suflu lână sugrumată în gările din orașele lumii
vezi mai multe poezii de: Caraban Bogdana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.