Copacii s-au vestit de sărbătoare, pe cap și-au pus peruci negre și gri;
Miroase a motoare în junglă și-a primăvară,
Miroase a iarbă în adâncul mării și-a lapte alb în vasele de tuci.
Un bocănit de lemn se-aude în ochii reci de gheață;
Mă iartă zăpadă că te-am vestit în zdrențe,
Că ți-am întins din fulgi, frânghii, tot câte șapte ceasuri reci.
Pe degete purtam doar flori și straie ca ale bradului galben,
Iar pe obraji aveam un câmp de maci.
Eu când râdeam dansam cu-a demonilor spaimă și când plângeam citeam povești cu ai lor fragili copii.
vezi mai multe poezii de: Caraban Bogdana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.