Am primit ca premiu pentru curaj în himere
un calculator personal,ușor de vreme depășit;
procesez de-atunci la tastatură, cu dulce ahtiere,
înduioșându-mi iluziile, p' un monitor săvârșit.
Câteodată, le dau însufletire, crez la imprimantă,
iar iluziile devin veșnic, păsările de noapte,
ce zboară-n lumea largă, fascinantă și elevată,
cu nazuințe în simțiri, de iubiri greu-încercate.
Și viața le strânge, le ocrotește și chiar le salvează
ca pe niște giuvaeruri tainice, uneori ingenioase;
când țâșnesc zorile si ivirea razelor ne luminează,
le fac cadou inimilor de aur, drept idei misterioase.
vezi mai multe poezii de: George PENA