Pașii
...
Privește-n zare. Sunt urme mari de pași
Sub dealul ăla, vezi? Cândva era cetate,
Acum găsești doar niște ziduri moarte
Iar printre pietre, povești cu uriași!
..
Să nu te temi de vremea ce-o să vină,
Chiar dacă vine cu foc și cu pucioasă,
Oricine va veni ne va găsi acasă
Și-l vom goni cu gloanțe din lumină!
...
Vezi dealu-acela? Acolo-i o pădure,
Ea e acolo, deși nu se mai vede,
Nu mai sunt copaci, au reușit să-i fure,
Niște dihănii, perverse și bipede!
...
Dar ea-ai acolo, se-aude cum suspină
Cînd bate vântul și-atinge-un ram uscat,
Când o tăiau, pădurea s-a speriat
Și s-a ascuns aici, în rădăcină!
...
Acum așteaptă, acolo, în pământ,
Până când dușmanii vor pleca din țară
Și ajutată de ploaie și de vânt,
Pe deal, cu vremea, iarăși să răsară!
...
Hai să ne întoarcem, soarele apune
Și-ncep să vină urșii la mâncare,
De nu-i speriem cu puști de vânătoare
În urma noastră, alți pași vor rămâne!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.