În clipa când ai apărut
domol,din depărtare.
Sã stăpânesc n-am mai putut
uşoara-mi răsuflare.
În miezul ei s-a strecurat
un şovăielnic tremur.
Când cel dintâi sărut mi-ai dat
simţii cum mă cutremur.
Cu-n pas stingher te-ai aşezat
în zidul firii mele.
De oameni nu ne-a mai păsat,
eram doar noi pe schele.
Şi construiam vis după vis,
în doi, fără unelte.
Doar din trăiri de nedescris
şi patimi Daco-Gete.
Versuri:© Liuba Sârbu 2015/05/05
vezi mai multe poezii de: Liuba Sarbu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cu-n pas stingher te-ai aşezat...
se scrie corect....C-UN......
TE ASTEPT CU DRAG....
CRITICUL BLIND
duminică, 10 mai 2015
Îţi mulţumesc enorm pentru acest răspuns plin de graţie.Mi-a făcut plăcere să-l citesc şi sunt în totalitate de acord cu tine.În mesajul precedent înţelesesem un alt tip de vis,nocturn.Niciodată nu mă supăr pe vre-un comentariu.Care ar fi logica să o fac? Îţi mulţumesc pentru apreciere,mă bucur că ţi-a plăcut.
Liuba Sarbu (autor)
sâmbătă, 09 mai 2015
Oorice iubire este un vis care se implineste ori nu, dupa cum intelegem sa ne raportam la relatie. Poate exprimarea mea nu a fost cea mai fericita. Important este ca poezia in sine imi place , indiferent daca eu citesc altfel mesajul. Poetul scrie ce simte iar cititorul preia ce simte el insusi. Iarta-ma daca t-am suparat. Sigur nu a fost intentia mea.
stomff
sâmbătă, 09 mai 2015
De ce în contextul iubirii în vis? Este o amintire adevãratã.
Liuba Sarbu (autor)
sâmbătă, 09 mai 2015
Interesanta amintirea "patimilor Daco-Gete" in contextul iubirii in vis. Multumesc pentru lectura.
stomff
sâmbătă, 09 mai 2015