Tunetul s-a ascuns după mâini spurcate.
Tunetul s-a spânzurat de poarta mare
Focul nebunilor nu mai e bântuit de stafii e un biet foc
Furtuna s-a strecurat în mormântul oraşelor
S-a-nconjurat cu fum, s-a-nconjurat cu cenuşe
Vântul paralizat striveşte chipurile
Lumina a-ngheţat casele cele mai frumoase
Lumina a crăpat lemnul pietrele marea
E-o zdreanţă rufăria iubirii aurite
Ploaia a răsturnat lumina şi florile
Peştii şi păsările zac de-a valma-n noroi
Ploaia a străbătut toate căile sângelui
Şi a spălat însemnul care-i mână pe oameni.
vezi mai multe poezii de: Paul Eluard
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.