1
Lumea bună a cocioabelor,
A minei şi-a câmpiilor.
2
Chipuri, bune la foc, chipuri bune la frig,
Bune pentru refuz şi bune pentru noapte,
Pentru înjurături şi lovituri.
3
Chipuri bune la toate:
Iată cum vidul vă ţinteşte.
Drept pildă va rămâne moartea voastră.
4
Moartea e-o inimă răsturnată.
5
Au făcut astfel ca să plătiţi
Cât mai greu şi cât mai scump:
Pâinea,
Cerul, pământul, apa, somnul,
Şi jalea
Vieţii voastre.
6
Spuneau aşa: că vor doar buna învoire.
Ei drămuiau îmbucătura celor tari
Fiind judecătorii celor ieşiţi din minţi,
Făceau pomeni, tăiau paraua-n două,
Şi salutau cadavrele,-
Politicoşi din cale-afară.
7
Nu se mai satură şi-ntrec măsura
Pentru că ei nu sunt din lumea noastră.
8
Femeile şi pruncii stăpânesc
Aceeaşi fragedă comoară
A mugurilor verzi, a laptelui curat,
Şi-a lungii trăinicii
În ochii lor cei limpezi.
9
Femeile şi pruncii stăpânesc
Aceeaşi fragedă comoară
Ascunsă-n ochii lor.
Bărbaţii o păzesc cum se pricep mai bine.
10
Femeile şi pruncii au roşii trandafiri
În ochii lor adânci.
Din fiecare roză răsare viul sânge.
11
Curajul ca şi spaima de viaţă sau de moarte
Şi moartea ce-i uşoară fiind nespus de grea.
12
Voi, oameni, pentru care comoara a fost slăvită,
Voi oameni pentru care comoara-i risipită.
13
Oameni adevăraţi în care deznădejdea
Hrăneşte focul mistuitor al nădejdii,
Veniţi pentru-a deschide împreună
Cel din urmă mugur al viitorului.
14
Lepădăturile, moartea, pământul şi sluţenia
Duşmanilor noştri, se scaldă-n culoarea
Monotonă a nopţii noastre.
Dar tot noi vom învinge.
vezi mai multe poezii de: Paul Eluard
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.