DRAGOSTE MEA
Noaptea se lăsase de mult
peste orășelul format dintr-o singură piață
în formă de turn.
Pereții interiori ai cilindrului-oraș
își închiseseră ochii cât niște licurici
sub iarba deasă a umbrelor.
În afara lui totul era minciună.
Din lună atârnau peste el
panglici galbene de lumină,
pe care o boare plăcută
le mișca încolo și-ncoace,
ca pe niște flăcări reci,
peste ziduri, ferestre, balcoane și plopi.
Și nici un suflet de om nu era.
Pacea singură,
în piața de noapte,
își adormea tăcerile.
Și peste toate acestea,
rătăcea abstractă
și nimănui spusă,
dragostea mea.
Paul Sava - LACRIMI USCATE
vezi mai multe poezii de: Paul Sava
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.