ÎN TINE SUNT DOI ÎNGERI
Ca într-un joc, cum bat copiii mingea,
spre dimineață, stelele când pier,
lucidă ca o lamă de hanger,
mi te-ai înfipt adânc sub coasta cincea.
Nu știu de unde, balsam de cenușă
pe rana mea se așternu subțire.
M-au cercetat apoi, bună vestire
tăcând, doi îngeri albi la ușă.
Unul întreg și viu, cel-lalt cu aripi arse
și ochi mângâietori ca o dojană:
"Le-am ars să ți le pun balsam pe rană"
șopti în liniștea care se sparse.
Al doilea înger s-a făcut icoană.
27 februarie 1979
Paul Sava - LACRIMI USCATE
vezi mai multe poezii de: Paul Sava
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.