VENEAM TÂRZIU
Veneam târziu, coclit de umbre, din inferne,
să scald în albul muntelui albastru
otrăvuri adunate prin taverne
în sufletul nevolnic și sihastru.
Cântam sașiu, urcând pe uliți strâmbe,
coborând apoi,
vegheat de ursitoarele scălâmbe,
avar cu mine, generos cu voi.
Acuma știu că roadele minciunii
aprind doar suflete de visători
naivi, ce cred în roze și petunii
primite seara, aruncate-n zori.
Dă-mi un rachiu,
și lasă-te să fim un singur trup,
osmotic împliniți. Și, goi,
să ne-nălțăm la ceruri amândoi.
Paul Sava - LACRIMI USCATE
vezi mai multe poezii de: Paul Sava
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.