Vântul în câmpie
Îşi ţine răsuflarea.
---------------
Este tandra lâncezeală,
'Ndrăgostita oboseală,
Toţi fiorii din pădure
Cu îmbrăţişări bolnave,
Corul vocilor firave,
Printre ramurile sure.
O, plăpândul freamăt rece!
Ciripind, şoptind, el trece
Ca strigarea cea plăcută
Ce iarba, mişcând, o scoate...
Va spune-al pietrelor toate
Zbucium, sub apa tăcută.
Sufletul tânguitor,
În plânsul adormitor,
E al nostru, aşa-i oare?
E al meu, e şi al tău,
Răspândind umilul său
Chin, prin calda serii boare.
vezi mai multe poezii de: Paul Verlaine
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.