Traducere: Petru Dincă
Ce vrei tu amintire? Toamna demult domnea,
Prin aerul aton un sturz uşor plutea
Şi-o rază monotonă de soare lumina
Peste pădurea-n care vântul prelung suna.
Noi doi mergeam alături, în linişte visând,
Cu părul şi cu gândul în răcorosul vânt,
Când întorcând spre mine privirea-i luminând:
Ce zi ţi-a fost mai scumpă din toate pe pământ?
A întrebat cu glasul ei fraged şi sonor.
Eu i-am răspuns printr-un surâs uşor
Şi mâna ei cea albă am sărutat-o blând.
Ah! Cât de parfumate sunt cele dintâi flori
Şi cât de lin foşneşte întâiul „da” vibrând
Pe buzele iubitei şi-ţi dă adânci fiori!
vezi mai multe poezii de: Paul Verlaine
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.