să intru sau nu
întind mâna inocent pipăi lumina
promisiunea iubirii
este capitalul din bancă
temporar într-o buclă a timpului blocat
n-am să vindec de umbre
vertebra îmbâcsită de aripi
până n-am să eliberez văzduhul din piatră
din mâneca ursitoarelor scot asul
pictograme de doruri îmi ocupă pielea
ziduri zdrenţuite cad din pupilă
aleile sângelui
pe care urc lacrima convertită în tandreţe
e flancată de corbi
înţelepciune sau moarte
zemuieşte culoarea făr’ de culoare
întind mâna şi trag băţul cel mai scurt:
viaţa în straie de om
învaţă-mă Părinte cum să-mi comprim
veşnicia tatuată cu stele
ca să mă-ncap şi
pentru prima oară
să respir?
vezi mai multe poezii de: Gerra Orivera
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mi-a plăcut poezia dvs. e profundă și plină de sentiment..
Anamaria
luni, 14 decembrie 2015
profund,ca intotdeauna
Vasile Poenaru
luni, 14 decembrie 2015