Paznicul cel din Egipt - Caianemus
Poezie adăugată de: Caianemus

    duminică, 21 mai 2017

E ziuă afară și-nnorat,
Mă plimb pe străzi înguste –
Cândva erau chiar foarte largi,
Cu ascunzișuri multe.

În jurul meu sunt oameni mulți
Și-nghesuiți să fugă,
Căci paznicul cel din Egipt
„Vâna” întreaga lume.

O nebunie era pe străzi,
C-o frică nemaivăzută –
În toi de ziuă noapte a fost
Pentru lumea cea dusă.

Am mers agale până-ntr-un punct
Văzând groaza cea mare,
Nu era loc să te ascunzi
Nici chiar în meditație.

Privind în jurul meu la toți
Unii cereau scăpare,
Se prosternau în felul lor
Dar tot nu era scăpare.

M-am oprit din mersul meu
Așezându-mă pe-o piatră
Relaxat ca pentru somn
Mi-am așteptat moartea cea-naltă.

Eram cu ochii-nchiși atunci
Și foarte relaxată
Iar Leul, Paznicul cel din Egipt,
Ședea cu mine-n față.

Simțeam puterea de temut,
Știam totul deodată
Și-n liniștea ce-a apărut
Priveam în ochi Leul din față.

Știam că eu nu am să mor
Căci am murit odată;
Prin El priveam tot ce am fost
Și drumul meu din față.

S-a ridicat privindu-l cum
Lăsa în Vânt schimbarea,
Și-un Soare apăru din nori
Cântând muzică-naltă.

Priveam spre lumea ce-a rămas -
Era Cea Selectată,
Urcam spre Cer parcă pe-un disc
Lăsând în urmă apa.



vezi mai multe poezii de: Caianemus




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.