Dorm îngeri pe aleea parfumată,
Egrete cântă despre deltele cu nuferi;
Bătrân, pe-un cal, stă Mircea cu coroana așezată
Și-o sabie în mâna dreaptă cizma-i oțelește.
Îmi mătur clipele din giulgiu,
Și mă-nfior în văzul pânzei putrezite,
Pe zări albastre zboară în cârd cocorii,
Din focul meu se-nalță sublim, vechiul ritual.
Trec bunii cu încălțările prea mari,
Pesemne sunt pomana ce șchiopătează,
Sub pielea brună stau anii ghemuiți,
De tragi de firul lor se leagănă genunchii.
În negru doamna de la sfatul popular,
Cu ochelari cât ceasul de la mâna stângă,
Pășește parcă ascuțind pământul,
Un zvon încărunțit îi astupă cu nea cuvântul.
Trec soacrele în pantaloni cârpiți,
Cu limba afară întind blesteme la uscat,
Eșarfele de la gât le-ar sugruma tacit,
Dar rufele eu le-am spălat în copaia de la moară.
vezi mai multe poezii de: Caraban Bogdana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.