Pe alei
Atâta timp, atâta toamnă,
un zbor de frunze ofilite,
pe-alei pustii şi rătăcite,
la visări târzii ne-ndeamnă.
Atâtea ploi, atâţia picuri,
un vânt de toamnă rece,
prin vaduri vor să-nece,
o parte din nimicuri.
Atâţia ani, atâta vreme,
cu un ecou pornit de vânt,
se-aştern covoare pe pământ,
din frunzele poeme.
vezi mai multe poezii de: sorina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.