Pe limba ţării, dorul de frate!
de Grigorie Roibu
Ancorează inima în al patriei port,
Mă fulgeră iubirea de focul ce îți port,
Pe șira spinării un fior mă străbate,
Te regăsesc în lumea mare, pastelată.
Spirituală ca trandafirul din glastră
La cer te înalți ca o pasăre măiastră;
Cu sunetul duios atingi şi aprinzi cerul
Atât de fin şi tainic ca în zbor îngerul.
Atât de aprig arzi ca soarele de vară
Te rupi din glia din care ies viteji, iară
Îmi umpli viața cu a ta latinitate,
Mă seacă scânteierea dorului de frate!
Prutul semeț îmi poartă pe valuri durerea,
O dragoste sfinţită curge lin ca mierea,
Adun în mare taină din rugăciuni jarul,
Îmi îngrop cât de adânc în suflet amarul.
Te cinstesc limbă armonioasă, străbună!
Sub zările parfumate graiuri se-ngână,
Pe limba ţării împletesc mândră cunună
Ard candela pentru tine, limbă română!
Vol. Floare de cireș
vezi mai multe poezii de: lilianaroibu15gmail.com
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.